Formidabil de ascuțite și reconfortant de scumpe, cuțitele japoneze reprezintă unul din produsele cele mai cunoscute la export, reputația lor în întreaga lume fiind susținută de un interes global crescut pentru bucătăria japoneză, dar și pentru gătitul acasă într-o lume post-pandemică. Potrivit Japanese Times, valoarea la export a cuțitelor de bucătărie s-a ridicat în 2022 la cifra record de 12 miliarde de yeni (în creștere cu 30% față de cele 9 miliarde realizate în 2021), în timp ce căutările pe motoarele de căutare după sintagma „cuțite japoneze” se ridică deja în 2023 la o cifră record în ultimii cinci ani.
Cu toate acestea, mâncarea sănătoasă și gătitul acasă reprezintă doar una din fațetele poveștii. Puterea popularității cuțitelor japoneze stă și în ascuțimea lamei, un meșteșug transmis din generație în generație, de sute de ani, de la făuritorii de săbii. În timp ce restul lumii se bazează pe blancuri de lame produse în masă care sunt apoi ascuțite la mașină, cuțitele japoneze sunt forjate de mână, iar cei care stăpânesc această artă sunt onorați cu titlul de artizani.
Devenit făuritor de cuțite după universitate, Takumi Ikeda încă își îmbunătățește meșteșugul, după mai bine de 20 de ani.
„Facem permanent schimb de idei și învățăm unii de la alții, pentru a deveni maeștri ai meșteșugului nostru și pentru a transmite toate cunoștințele și toată experiența noastră la următoarea generație. Astfel, industria se poate dezvolta în continuare.”
- TAKUMI IKEDA
Pentru a descoperi acest concept al unei comunități de artizani care aplică metodele tradiționale pentru provocările moderne am luat trenul până în orașul Takefu, din prefectura Fukui, unde am vizitat Satul Cuțitelor Takefu, locul natal al superbelor Echizen Uchihamono - cuțite forjate ascuțite ca briciul.
„Vin să ne viziteze turiști din toate colțurile lumii”, spune Michiyo Kasashima, secretarul general al Satului, unde o comunitate de artizani din 13 case diferite făuresc cuțite forjate folosind tehnicile și aptitudinile moștenite din generație în generație. „Nu am văzut niciodată o creștere atât de mare a cererii pentru [cuțitele forjate] Echizen Uchihamono până acum”.
În Satul Cuțitelor Takefu din Japonia, o comunitate de artizani făuritori de cuțite cooperează și lucrează împreună pentru a crea unele din cele mai bune cuțite japoneze.
O istorie îndelungată. Geneza meșteșugului făuririi de cuțite Takefu datează încă din secolul al XIV-lea, când Chiyozuru Kuniyasu, un făuritor de săbii din Kyoto, a descoperit că accesul la apă curată și la oțel de calitate din zonă era perfect pentru rafinarea meșteșugului său. Inițial, Kuniyasu a creat seceri pentru fierarii din zonă. Acestea, împreună cu abilitățile lui de a crea săbii japoneze, i-au creat rapid un renume în întreaga națiune. Nu după mult timp, Takefu a devenit sinonim pentru măiestrie în domeniul fierăriei.
Cu toate acestea, punctul de cotitură a apărut abia după crearea Satului Cuțitelor Takefu. Cu ajutorul renumitului designer japonez Kazuo Kawasaki, un concept de design industrial modern și un spirit al comunității au fost induse în practica de secole a făuririi de cuțite.
Lucrurile nu au mers însă ușor de la început. Concurența globală din partea producătorilor de cuțite ieftine din străinătate, combinată cu evitarea meșteșugului de către generația mai tânără au făcut ca vânzările să scadă spre sfârșitul secolului trecut. Cu toate acestea, în loc să abandoneze proiectul, Kawasaki și comunitatea sa de artizani au căutat soluții, dând dovadă de un adevărat spirit de challenger care i-a ajutat să organizeze o expoziție de cuțite mai întâi la Tokyo, și în cele din urmă la New York. Rezultatul a fost recunoașterea globală și finalizarea Satului Cuțitelor Takefu în 1993.
Satul Cuțitelor Takefu a combinat spiritul profund al comunității cu tradițiile ancestrale ale făuririi de cuțite.
În ziua de astăzi, acest spirit profund al comunității, mândria și sprijinul se extind mult mai departe decât cele demonstrate de artizanii originali. În Satul Cuțitelor Takefu, și noua generație este hotărâtă să demonstreze că poate învăța arta făuririi de cuțite. Un exponent al tinerei generații este Takumi Ikeda, care s-a alăturat Anryu Knives, una dintre casele din sat, după ce a terminat universitatea. Născut și crescut lângă Tokyo, Ikeda s-a mutat în Takefu pentru a deveni maestru făuritor de cuțite.
„Este o afacere de familie, care are o istorie de aproape 150 de ani de la începuturile sale”, spune Ikeda. „În copilărie, mă uitam la bunicul și la unchiul meu cum forjau cuțite din oțel. Am simțit că trebuie să învăț această profesie aici, în această localitate”. Au trecut de atunci 20 de ani, dar Ikeda consideră că mereu este loc de îmbunătățire, atât în ceea ce îl privește pe el personal, ca artizan, cât și în ceea ce privește industria în general.
„Cuțitele au fost mereu piatra de temelie a măiestriei în istoria omenirii. Fără cuțite, niciunul dintre meșteșugurile pe care le avem astăzi nu ar fi luat ființă”,
YOSHIHIRO YAUJI
„Ce este atât de special la acest sat este că există o cultură în care ești încurajat să înveți de la ceilalți, indiferent de casa de care aparții și indiferent de vârstă”, spune Ikeda, arătând clar că nu există un capăt pentru procesul de învățare. „Facem permanent schimb de idei și învățăm unii de la alții, pentru a deveni maeștri ai meșteșugului nostru și pentru a transmite toate cunoștințele și toată experiența noastră la următoarea generație. Astfel, industria se poate dezvolta în continuare”.
La fel ca Ikeda, Yoshihiro Yauji reprezintă și el următoarea generație de artizani din Takefu, asumându-și nu doar misiunea de a păstra intactă adevărata esență a acestei arte străvechi, ci și de a o transforma într-o practică de afaceri mai sustenabilă.
„Am ales profesia de făurar de cuțite deoarece, în opinia mea, cuțitele au fost mereu piatra de temelie a măiestriei în istoria omenirii. Fără cuțite, niciunul din meșteșugurile pe care le avem astăzi nu ar fi luat ființă”, spune Yauji. „Este instrumentul suprem între toate instrumentele care au permis dezvoltarea tuturor meșteșugurilor, iar acest fapt m-a fascinat mereu”.
„Trebuie să ne adaptăm și la climatul zilelor noastre și să încercăm să devenim mai productivi și mai eficienți ca industrie”, continuă el. „Există părți ale procesului care trebuie analizate și modernizate. Dacă tinerii consideră că practicile noastre sunt învechite și lipsite de valoare... această tradiție a meșteșugului se va pierde pentru totdeauna”.
UNICĂ
Satul Cuțitelor Takefu a combinat spiritul profund al comunității cu tradițiile ancestrale ale făuririi de cuțite.
Unul din procesele cele mai importante în făurirea de cuțite este o practică de modelare a fierului denumită tatara, în care maeștrii fierari creează tama-hagane. Tradus mot-a-mot ca „oțel prețios”, este cunoscut ca unul din cele mai bune materiale sursă din care se făuresc cele mai bune săbii japoneze și alte produse aflate la mare căutare. Doar o mică parte din făurarii din ziua de astăzi stăpânesc tehnica tama-hagane, iar Nodoka Hirata este cunoscută ca fiind singura femeie din această industrie.
„Pe vremuri mă uitam la soțul meu - fierar și el - cum făcea totul singur. Era o muncă foarte grea, așa că am început să-l ajut și eu. Așa a început totul”, spune Hirata. „Pentru un ochi neantrenat, pare că repet la nesfârșit același proces pentru a face tama-hagane. De fapt, însă, fac schimbări foarte mici în abordarea mea, în funcție de starea oțelului”.
„Nu cunosc nicio altă femeie care să fie maestră în tehnica tatara, prin urmare sunt deosebit de onorată să fiu singura femeie din Japonia care produce acest oțel special”.
