„Studierea cerului îmi amintește că sunt doar un mic fir de praf, o mică parte a acestui univers imens. Mi-a dat o perspectivă cu totul nouă.” Artista Sonia Bukhgalter din Florența vorbește emoționant despre dragostea ei pentru natură. Suntem în regiunea Lombardia din Italia pentru a explora drumurile șerpuitoare și lumina aurie a lacului Como. Sunt aici pentru condusul plin de viață, iar Sonia pentru inspirație. Suntem amândouă aici pentru o aventură.
Sonia este cunoscută mai ales pentru peisajele sale din altă lume. Lucrând în principal cu uleiuri pe pânză poleită cu aur, aceasta explorează imensitatea naturii și locul nostru în ea. Ne începem călătoria în orașul Lecco, pe malul sud-estic al lacului. La plecare, Sonia explică faptul că este o susținătoare înfocată a tehnicii, deoarece a învățat poleirea cu aur în atelierul artizanal al mamei sale și pictura în ulei la venerabila Libera Accademia di Belle Arti din Florența. „Când tehnica devine a doua natură, mă eliberează să mă exprim. Nu mă concentrez pe tehnică, ci pe sentimentele pe care încerc să le transmit.”
„Tot ce auzim este zumzetul îndepărtat al unui hidroavion care trasează dâre de vapori înalte și emblematicele bărci cu motor din mahon care străbat lacul.”
Mă gândesc la ideea că un design bun, ca și o tehnică bună, este invizibil. Drumurile sunt dificile aici. Parcurgem străzi imposibil de înguste, viraje diabolice și pietoni aventuroși, dar șofatul este atât de instinctiv, iar performanțele Mazda CX-30 sunt atât de perfecte încât îmi lasă mintea să se plimbe în nori în timp ce conducem. Înconjurăm lacul prin tuneluri străbătute de soare și de umbre. Vilele de culoarea înghețatei se înșiruie pe străzile elegante în tonuri de lămâie și fistic, încadrate de chiparoși măreți și de mușcate de culoare violet aprins.
Pe măsură ce lumina se schimbă, facem scurte opriri pentru ca Sonia să deseneze. Norii trec în ritm alert, iar cerul de argint viu se transformă cu fiecare secundă. O întreb pe Sonia cum poate să lucreze suficient de repede pentru a surprinde scena. Îmi răspunde citându-l pe unul dintre eroii săi, Mark Rothko: „O pictură nu este imaginea unei experiențe, ci este experiența”. Atunci când se află în peisaj, surprinde fragmente, dar nu încearcă să descrie literalmente scena, ci mai degrabă adună impresii. Mai târziu, în studio, va interpreta referințele pentru a crea lucrarea finală.
Ajungem la Varenna, la poalele trecătorii Agueglio - o schiță elaborată a unui drum - și începem să urcăm în munți, căutând cel mai bun punct de observație pentru ca Sonia să își instaleze șevaletul. Motocicletele trec pe lângă noi în curbe fără vizibilitate, în timp ce facem slalom lent în sus pe trecătoarea alpină luxuriantă. Mișcarea devine hipnotică pe măsură ce urcăm mai sus spre cer. În curând ne aflăm deasupra norilor subțiri care se agață de lac. Atmosfera din mașină este senină și prietenoasă, în timp ce ne minunăm de lumină și discutăm despre artă, viață, univers și orice altceva.
În momentul în care soarele începe să coboare, găsim locația perfectă, o zonă de observare pitorească, oferind o panoramă divină. Vopseaua de cuarț platinat a mașinii strălucește în lumina trecătoare a amurgului, în timp ce lacul prinde viață, ars de cerul de aur roz.
„CAMIOANELE HURUIE PE LÂNGĂ ZECI DE BICICLIȘTI TENACE, CARE ÎȘI CROIESC DRUM PE O PANTĂ DUREROASĂ.”
Sonia dispare în lucrările sale, depunând pe paleta sa pete lucioase de ulei alb de titan, siena arsă și vermillon, amestecându-le cu abilitate într-un spectru mai delicat. Profunzimea pânzei aurii reflectă ușor mișcările acesteia, prin straturi translucide de vopsea, într-o metamorfoză de vis.
Prea curând, lumea devine albastră și munții dispar pe cerul nopții. Sonia a terminat pentru astăzi, mulțumită de ceea ce a realizat și nerăbdătoare să se întoarcă în atelierul său pentru a vedea ce tablouri i se vor dezvălui. Coborâm încet trecătoarea, cu aerul cald intrând prin geamuri înmiresmat de iasomie, două mici fire de praf mulțumite.
