Artizanii de pe Coasta Amalfi

De-a lungul a 60 km de drumuri șerpuite, sinuoasa strada statale 163 Amalfitana (SS163), cunoscută mai degrabă sub numele popular de Amalfi Drive, leagă orașele Sorrento și Amalfi din sudul Italiei. Construită inițial de romani, înainte de restaurarea din anii 1830, ea oferă acum priveliști spectaculoase ale Mării Tireniene milioanelor de vizitatori care se bucură de climatul blând - temperaturile depășesc în mod regulat 30 °C - în fiecare an. Cu toate acestea, această arteră de circulație este mai mult decât un simplu punct de reper local; este o piesă esențială de infrastructură care conectează mai mult de o duzină de orașe de coastă și comunitățile lor muncitoare.

Dar aceste drumuri în zigzag, cu case perfecte în nuanțe pastelate și cu plantații de lămâi care străjuiesc dealurile, sunt doar fundalul călătoriei mele. Fac trasee cu Mazda CX-60 pentru a descoperi o anumită comunitate locală care, atât datorită topografiei de coastă, cât și mulțimii de vizitatori din fiecare an, este înrădăcinată în regiune de secole și pentru a descoperi cum își păstrează tradiția, satisfăcând în același timp cerințele unui viitor din ce în ce mai digital.

VIDEO: Mazda CX-60 explorează Coasta Amalfi

Fiecare dintre ele se bazează pe o tehnică artizanală transmisă din generație în generație, la fel cum face Mazda cu propriii artizani Takumi din Japonia. Aceste abilități nu sunt exemplificate mai bine decât în habitaclul modelului CX-60, în cusăturile sale minunat de complexe și materialele atent îngrijite. Este cu siguranță o influență liniștitoare în timp ce strecor mașina între fațadele magazinelor și căutătorii de suveniruri.

ANTONIETTA AMENDOLA

Deasupra orașului Amalfi, construită pe versantul dealului, se află fabrica de hârtie Amatruda. Hârtia este fabricată în regiune încă din secolul al 13-lea secol și, în perioada de vârf, erau în producție aproximativ 15 fabrici diferite, care deserveau comunitatea locală. Astăzi, a rămas doar Amatruda, datorită determinării lui Luigi Amatruda și a familiei sale. În anii 1970, acesta a avut viziunea de a se întoarce la originile afacerii și de a recrea o hârtie lucrată manual în stil medieval care a permis afacerii să supraviețuiască și, într-adevăr, să prospere.

„Rezultatul este o hârtie cu o textură bogată, groasă și foarte plăcută la atingere, cu margini aspre.”

„Fabrica de hârtie este în continuare în funcțiune doar pentru că tatăl meu Luigi s-a întors în trecut pentru a putea face față viitorului prin reproducerea unui tip de hârtie valoroasă care este folosită astăzi pentru scris și pentru editarea artistică”, explică Antonietta Amendola.

Este un proces minuțios care începe cu materii prime de celuloză din Suedia, aprobată de Consiliul de administrare a pădurilor, și fibre de bumbac organic din Spania, care sunt amestecate într-un butoi de piatră vechi de 400 de ani, alimentat direct de cascada care trece prin fabrică. Se adaugă adeziv pe bază de legume, iar apoi foile individuale sunt realizate manual prin scufundarea unui cadru de lemn și metal în amestec. Fiecare foaie se usucă timp de 20 de zile înainte de a fi presată timp de încă două zile. Abia apoi va fi inspectată din punct de vedere calitativ de către unul dintre experții Amatruda. Rezultatul este o hârtie cu textură bogată, groasă și plăcută la atingere, cu margini aspre create de procesul unic de uscare.

În timp ce Giuseppe, fiul Antoniettei, îmi arată împrejurimile fabricii și mă conduce înapoi la Mazda CX-60 care mă așteaptă, îmi explică cu un entuziasm contagios cum a călătorit prin lume, inclusiv în Japonia, pentru a împărtăși arta Amatruda. Mă întorc înapoi în vale, încrezător că afacerea de familie este pe mâini sigure.

Este aproximativ o jumătate de oră de condus pe drumul de coastă SS163 până la Praiano. Urmărind fiecare răsucire a țărmului, am impresia că roțile din față ale CX-60 nu sunt niciodată îndreptate în linie dreaptă. Ai putea crede că toate rotirile de brațe ar fi o corvoadă, dar direcția ușoară și precisă și poziția ideală de condus, ajutată de sistemul de personalizare a șoferului mașinii, fac ca parcurgerea virajelor continue să fie o bucurie.

„Sinuoasa autostradă națională 163 Amalfitana leagă orașele din sudul Italiei, Sorrento și Amalfi.”

LEONARDO SCALA

Atelierul lutierului Leonardo Scala presupune o urcare destul de dificilă pentru a ajunge la el, dar efortul merită. În urmă cu aproximativ 50 de ani, tatăl său, Pasquale, a început să fabrice instrumente muzicale medievale tradiționale și, încă de când era mic copil, Leonardo a lucrat alături de el, învățând meseria și absorbind cunoștințe.

„Am crescut aici, în atelier... Există o istorie aici și o istorie pe care o continui cu pasiune.”

Este nevoie de aproximativ patru luni pentru a confecționa manual frumoasele lăute, chitare și mandoline care părăsesc atelierul, Leonardo lucrând în mod magic cu unelte manuale complexe și un minim de utilaje moderne. El ia lemnul din pădurile locale și de la furnizorii din nordul Italiei și Germania și îl transformă treptat în fiecare an în cinci-șase instrumente, cu un design neschimbat de sute de ani.

Mica fereastră a atelierului are o vedere nestingherită spre Marea Tireniană, o priveliște relaxantă și plină de inspirație pe care tatăl și fiul o împărtășesc de zeci de ani. „Am crescut aici, în atelier, veneam după școală și lucram cu tatăl meu”, spune el. „Există o istorie aici și o istorie pe care o continui cu pasiune.”

„Direcția ușoară și precisă și poziția ideală de condus, ajutată de sistemul de personalizare a șoferului mașinii, fac ca parcurgerea virajelor continue să fie o bucurie.”

Îmi continui propria călătorie de-a lungul coastei, ajungând în curând la Positano, a cărui poziție pare aproape imposibil de atins pe stânci. Coborând pe drumul în roller-coaster pe străduțe mici, necesită utilizarea frecventă a sistemului de camere de 360 de grade și a oglinzilor rabatabile ale modelului CX-60 pentru a naviga în siguranță printre scutere și turiști.

Nino și Cataldo Aprea

Ultima mea oprire are loc în partea de nord a peninsulei în Sorrento. La doar câteva minute de port și cu vedere spre golful Napoli, se află Fratelli Aprea. Această familie construiește aici bărci frumoase încă din 1890, folosind lemn de proveniență locală, împreună cu lemn de mahon și alte materiale mai exotice importate.

Cataldo și sora sa, Alessandra, sunt a șaptea generație care dă formă și vinde aceste frumoase ambarcațiuni. Amândoi au crescut în șantierul naval, unde se construiesc doar două nave noi în fiecare an. Îl privesc pe Cataldo cum bate cu îndemânare cu ciocanul în frânghie pentru a sigila spațiile dintre scândurile care alcătuiesc corpul navei, așa cum au făcut-o întotdeauna strămoșii săi. „Întotdeauna mi-am dorit să fiu aici când eram copil, nu voiam să mă întorc niciodată acasă”, spune el.

Destinat să preia într-o zi ștafeta de la tatăl său Nino și unchiul Francesco, Cataldo aduce idei noi care să completeze valorile tradiționale. Fratelli Aprea oferă deja energie hibridă pentru bărcile sale, iar în viitorul apropiat vor apărea versiuni complet electrice, asigurându-se că aceste ambarcațiuni vor continua să navigheze apele de coastă pentru generații întregi.

Ca și în cazul tuturor artizanilor pe care i-am întâlnit în această călătorie, este reconfortant să văd că abilitățile și valorile lor tradiționale au un viitor promițător.